De ce plâng norii?

Oare de cate ori ne-am pus intrebarea asta – De ce plang norii?

Nu isi au si ei o viata a lor, asemeni noua, poluatorilor de mediu?

Observand miscarea neancetata a acestor diriguitori ai cerului am gasit multe similitudini cu actiunile noastre, cu trairile noastre.

Stiti cum se desfasoara o reuniune a familiei Norul, a neamului NOUR & NOUR ? Daca nu, haideti sa intredeschidem usa, sa vedem si sa auzim ce se intampla si cum se deruleaza o mica intalnire de familie fara a fi probleme prea mari de discutat.

„Dragii mei frati si surori, ca frate mai mare trebuie sa va spun ce s-a intamplat, pe unde am fost si ce am   vazut de la ultima noastra intalnire. Stiti  ca ne-am despartit deasupra Alaskai si fiecare am luat-o in alta directie. Eu mi-am zis ca nu am mai strabatut de mult America de nord, oceanele si Africa si am plecat in recunoastere. Doar ce am vorbit si ce s-a intamplat. Nu am mers mult si cand ma intalnesc cu fratii nostri( aici de fata) care radeau teribil si se amuzau pe seama umblatorilor bipezi carora le zburau acoperisurile caselor, le smulgeau pomii din fata caselor,le rupeau firele de inalta tensiune si cate si mai cate.  Se asociara cu vecinii nostri Tornada si Uraganul si sa te tii distractie. Pana nu am tipat la ei si nu i-am amenintat cu disparitia de pe suprafata Terrei nu au incetat.

Deja sangele incepuse sa-mi clocotesca in vine si sa vad negru in fata ochilor. Ei cum puteau sa rada in asa hal de niste biete fiinte atat de neajutorate in fata puterii lor. De atata manie si indignare cata acumulasem nici nu mi-am dat seama cum a trecut timpul si ca ma aflam deja deasupra oceanului unde niste coji de nuca se zbateau printre niste valuri imense incercand sa nu se scufunde si sa reziste furtunii groaznice pe care o provocasem fara voia mea. Atunci mania mi s-a transformat intr-o tristete imensa si am inceput sa plang cu niste fulgere de se brazda cerul in lung si in lat si se cutremurau apa si pamantul de tunetele mele. Bietele coji de nuca cate trebuiau sa patimesca din cauza capriciilor noastre. Asa ca mi-am zis ca nici deasupra oceanului nu este de mine. Mi-am sters ochii si m-am indepartat, mai ales ca aparuse varul nostru, vantul cel bun care-mi facuse semn sa plec ca se ocupa el de cojile de nuca ale oamenilor. Linstindu-ma, mi-am intins pe cer zambetul de curcubeu ca o cununa de lauri si mi-am continuat drumul haladuind prin lume asa cum imi era menirea.

Dar dintr-odata, ce sa vezi, mai bine zis ce sa simti? O arsita cumplita m-a cuprins din toate partile simtind cum imi dezmembreaza corpul in cele patru zari. Noroc cu prietenul meu Zefirul, care era prin apropiere si mi-a venit in ajutor. El mi-a amintit ca nu trebuie sa ma supar pentru ca asa este Africa – calda si neprietenoasa si m-a indemnat ca impreuna sa le facem viata umblatorilor bipezi putin mai placuta si sa mai diminuam din aroganta Printului Soare. Prea simplu nu ne-a fost, dar usor-usor am reusit si cand am vazut chipurile multumite ale bietilor pamanteni ne-am spus linistiti – misiune indeplinita.

Bucuria mi-a fost repede alungata. Printul Soare a fost acoperit de nori mari, negri, zgomotosi, fratii nostri ,Nimbus.

Eram iar deasupra oceanului, dar de data asta nu imi mai faceam asa mari griji. Alaturi de fratii nostri guralivi aparusera si verii cei buni- norii de noapte. De la atata umblat ma ajunsese si oboseala si gandind ca un intelept batran mi-am zis cascand- ia sa-mi las si restul familiei sa-si faca treaba, iar eu sa ma duc la culcare ca nu peste mult timp va trebui sa ma trezesc si sa pornesc iar la drum pentru ca ziua e lunga, familia mare si nu stiu ce se mai intampla cu ei, ce idei mai au. Mai stiam ca azi trebuia  sa ne intalnim si sa povestim, asa ca m-am dus la somn. Si cum menirea mea este sa umblu prin lume si sa aduc pacea in familie inlaturand lacrimile din neamul NOUR & NOUR, am decis sa va spun noapte buna.

Inchid usa incet si ma retrag ca la iesirea cu icoana din biserica pentru a nu tulbura linistea si somnul binemeritat al norului nostru umblator , aducator de buna pace si care fara sa stie ne-a fost ghid de-a lungul intregii zile.

Revenind la intrebarea de inceput va zic, oare – „De ce plang norii?”