Începuturi

Viata are mai multe inceputuri legate de evenimentele importante care ne apar de-a lungul ei.

Un prim eveniment( si cel mai iportant) este venirea noastra pe lume. Veselie, zgomot, agitatie, urari, ursitoare si iata-ne din embrionul devenit fat un nou nascut cu o identitate bine stabilita la starea civila.

Si incepem sa crestem, cu opinteli mai multe sau mai putine, si parcurgem capitolele pe care scrie – gradinita, scoala, facultate( deci, invatatura) ajungand la un alt capitol pe care scrie – prima iubire.

Ce lucru minunat ni se intampla – iubim, visam, dorim, implinim si iata-ne ajunsi in fata unui alt eveniment important, un alt inceput – casatoria.

Adio rasfat, adio pune-te masa, scoala-te masa. De acum incolo responsabilitati, sarcini, griji – dar toate se fac in deplina armonie, cu multa dragoste, cu multa prietenie pana cand iata un alt eveniment important, un alt inceput de drum – s-a nascut primul copil, o minunatie a naturii, a lumii. Si odata cu el crestem si retraim viata privita de la alte cote.

Sau un alt eveniment, un alt inceput – in locul minunii umane, apar neintelegeri, discutii, conflicte – divort

Si urmeaza o perioada de linistire a gandurilor, de clarificare a sentimentelor, de ordonare a prioritatilor. Daca mai exista forta necesara de cautare a unui nou inceput alaturi de o alta persoana pe care ne-o dorim mai potrivita noua, mai ”calda”, mai tandra, mai intelegatoare si nu vrem sa tinem cont de vorba din batrani care spune ca femeia(sau barbatul) de-a doua este ca mancarea reincalzita, iata-ne facand pasul urmator. Si ce daca, punem putin mai multe condimente si dam un alt gust mancarii. Important este sa fie mancare in farfurie, adica persoana care sa vibreze alaturi de tine la aceleasi dorinte, aceleasi prioritati, sa aiba aceleasi vise ca si tine. Si daca sunt indeplinite toate aceste conditii urmeaza un alt inceput, o alta casatorie alaturi de acel cineva care speri sa fie adevarata ta jumatate. Si intra-devar asa s-a si intamplat. Urmeaza, in firescul lucrurilor, copilul sau copiii ,care cresc, merg la scoala, se indragostesc si …

Nu-i asa ca evolutia lucrurilor la ei este o translatie a vietii tale intr-o alta perioada, temporal vorbind?

Si cu atatea inceputuri constati ca parul ti s-a mai rarit, ca din negru cum era, a incaruntit, chiar albit, ca puterile au inceput sa te mai paraseasca, ca memoria(parca?) a mai scazut si cand te uiti cu mai multa atentie in calendarul vietii vezi ca trebuie sa te pregatesti pentru un alt inceput – vin nepotii. De ei ar trebui sa te ocupi mai mult, lor ar trebui sa le impartasesti cat mai multe din ceea ce ai acumulat de-a lungul vietii, cu ei ar trebui sa mergi de mana in parc. Ar trebui sa faci multe dar constati, cu regrete mari ca nu mai ai timpul fizic necesar pentru toate astea. Si cu tristete si multa amaraciune afli ca abia acum vine cel mai mare inceput din viata ta – fatalul sfarsit.

Vine momentul cand iti faci un mare bilant al vietii – cate o bila alba pentru reusite si impliniri, cate o bila neagra pentru nereusite si dezamagiri. Oare numarul bilelor este egal sau balanta se inclina?

Si cand te uiti si la omul de langa tine alaturi de care ai adunat in viata atat bilele albe cat si pe cele negre iti dai seama ca mai aveai atatea sa-i spui, atatea sa-i oferi, dar nu mai ai cand. Pentru tine a batut gongul final, trebuie sa iesi din scena urmand ca cei ramasi sa te judece – ai trait si procedat corect de-a lungul vietii sau ai fost un ratat cu pretentii de invingator? Cu atatea inceputuri stai si te intrebi- chiar am trait sau doar am fugit prin viata cautand fericirea, linistea, implinirea alaturi de toti cei pe care i-am adorat si carora am cautat sa le ofer tot ceea ce m-am priceput mai bine – invatatura si viata mea?

Numai Dumnezeu stie raspunsul , numai de la el il vei primi la marea judecata.