Nimicul – Cineva

  Stau in fata hârtiei albe, chiar prea alba si ma gândesc despre ce sa scriu: despre flori(subiect prea delicat), despre oameni( s-au scris atâtea), despre miscarea imprevizibila a norilor pe cer, despre dragoste( eterna si infinita poveste), dar nu, nimic din toate astea nu ma inspira acum.

Ce sa scriu sau de ce sa scriu.

Vorba poetului ”e usor a scrie versuri/ când nimic nu ai a spune”. Dar eu cred ca am ceva a spune mai ales de când îi observ pe cei din jurul meu si de când bag seama ca lenea, somnul sosite in cele mai nepotrivite momente pun stapânire pe noi. Si ce ar fi sa fac o mica dizertatie asupra LENEI?  Lenea care te invaluie, te mângâie, îti saruta fața, mâinile, picioarele si care te duce spre nimicul absolut. Când te cuprinde lenea nu mai vrei si simti ca nu mai poti face nimic. Ce sunet cristalin are cuvântul NIMIC. Sa nu faci NIMIC, sa nu simti NIMIC pentru nimeni, sa nu vrei NIMIC, sa nu manânci NIMIC si cel mai ”grozav” lucru sa fii un NIMIC.

Cum adica sa fii un NIMIC”?  Ia sa ma gândesc mai bine( la ce grozavenie ma expun!) cum adica sa fii un nimic. Asa ceva nu se poate. Fiecare OM-NIMIC are o personalitate, este o entitate, are o gîndire personala( oare?), are pareri, are o experienta, are niste trairi interioare in functie de sentimentele si dorintele lui. Fiecare OM-NIMIC esta totusi un cineva. Este acel cineva cu carte de identitate, cu CNP, cu domiciliu( mai mult sau mai putin stabil), cu familie(uneori), cu prieteni(nu este obligatoriu), dar obligatoriu ancorat in realitate. Este acel CINEVA care face politica(musai), care trebuie sa-si exprime o parere (mai mult sau mai putin pertinenta) in aproape orice imprejurare, care trebuie sa cunoasca ultimile trenduri in moda, care trebuie sa stie(neaparat) ce fac vecinii, ce si-au mai cumparat neamurile(daca exista), ce conserve au mai pus prietenii. Este acel CINEVA care trebuie sa stie despre toti si despre toate orice. Dar voi aveti idee câta energie, cât timp manânca asa ceva?  Sa intrebi, sa vorbesti, sa analizezi, sa dai sfaturi. Doamne! o gramada de preocupari pentru un amărât de creier.

Ei, cât credeti voi ca poate intra intr-un creier? Pot intra vreo trei – patru idei( câteodata chiar fixe), vreo trei- patru formule de adresare, de exprimare, (cauti sa nu fie chiar limbajul de lemn, ci cel adoptat post revolutionar cu neologisme, englezisme,etc), pot intra trei- patru formule matematice, trei -patru formule de chimie(atât de multe?), vreo trei -patru titluri de carti si tot felul de nume proprii sau mai bine porecle că alea se retin mai usor(se fac tot felu de asocieri) si cred ca este suficient chiar cu mult prea mult pentru cât ar putea intra intr-un biet creier.

Auzi, eu mi-am propus o mica dizertatie despre lene si somn si când colo a iesit un mic eseu despre…

Despre ce?

Astept raspunsul altcuiva, in afara de mine pentru ca, bag sama ca am gândit cam prea mult pentru o singura zi.

Doamne, la ce m-am expus, acum, tocmai acum, când m-a apucat somnul si m-a cuprins o… LENE de nu se poate.