Gândurile (filozofie nocturnă)

Când ești mic și gras ce cauți in fața hârtiei albe pentru a-ți așterne gândurile?

Dacă erai înalt și suplu era altceva.Gândurile aveau mai mult loc, aveau mai mult spațiu să se dezvolte, să se amplifice și să se exteriorizeze. Dar, așa, când corpul îți este mic nici creierul nu poate fi prea mare în capu-ți rotund. Unde să încapă și creier și idei?

Nici gând!

Dar dacă ar apărea calviția (ei, iaca-s și medic!) nu s-ar face mai mult loc (pe afară)?

Ei,aș!

Dar ce, gândurile se exprimă prin porii cheliei? Nu…

Dar nici nu ies prin niște fire de păr lungi și slinoase(ce imagine sordidă pot avea!)

Ei, nu!

Gândurile ies printr-o gură îngrijită, exprimate prin cuvinte alese, cu glas domol și scăzut pentru a păstra nota de mister și intimitate. Gândurile sau cuvintele (ce contează!) trebuie să aibă rotunjime, expresivitate, sonoritate, să fie sugestive, să se potrivească în context, ce mai, să scrie pe ele numele tău, să fie sub acoperișul tău (iată-mă și filolog și filozof).

Gândurile trebuie să lumineze un chip îngrijit, trebuie să aparțină unei persoane distinse pentru a fi la înălțimea rostitorului (sau a vorbitorului- cum vă place), trebuie să înnobileze și să distingă individ de individ. Ce mai, gândurile te reprezintă, iar vorbele au amprenta ta.

Măi, și ce idei poate avea un cap așezat pe un corp mic și gras! Vă dați seama ce s-ar fi întâmplat dacă ele ieșeau dintr-un trup înalt și suplu?

Ehe…

La ora asta ați fi fost toți muți de uimire, gură- cască și fără nimic în capul așezat pe un trup…chiar nu mai contează cum ar fi arătat.

Cât am putut fi de filozof în noaptea asta, să nu-mi fie de deochi!